Taramul cu Smaralde Violet

…
am observat ca oamenii frumosi pretuiesc mult “a simti” si prea putin “a vorbi despre ceea ce doar se simte”. am observat ca oamenii frumosi nu sunt toti oamenii care imi plac mie (egocentrismul infantil ma face sa permit aceasta redundanta pana la capat, pardon!). am observat ca oamenii care imi plac cel mai mult vorbesc putin despre ei si atunci cand vorbesc despre altii, ma emotioneaza, fortandu-ma sa-i admir. am observat ca modestia se insoteste cu oamenii care reusesc sa zboare foarte sus si care pot vedea pana departe. mult mai departe decat cei mai multi dintre noi. imi place sa ma holbez uneori la ei, pana in suflet. acolo unde nu mint, nu uita, nu iubesc pe furis si plang sau rad de dragul celorlalti.

oamenii vor sa-si explice iubirile si fericirea. femeile frumoase tin cu orice pret sa ne spuna ca sunt frumoase, iar noi lamurim in fiecare zi lucruri de tot felul, risipind cuvinte pentru ceea ce poate fi privit. lesne si suficient. iar in conversatiile care inca dor au ramas goluri, pe care le-am umplut exact cu ce nu trebuie. eu si tu, ei, noi sau doar ea.

iubirile, oamenii si legatura invizibila dintre ele. drumul pietruit si salciile fragede de pe marginea lui. o tigara irosindu-se intre degetele tale si vantul care imi incurca parul. o camera galbena care ne astepta si o familie de pisici tolanindu-se in iarba. gradina plina de pitici, curcubeul de la marginea padurii si usa cojita a unui hotel pe care-l stim numai noi. ziduri batrane aurii si fanul cosit in soarele unei seri de august. asfaltul incins care mirosea a tei, asemenea ceaiului pe care-l bem din cand in cand in casa bunicilor tai.

cateva corturi si printre ele oameni care-si sarbatoresc intalnirea. marea linistita, cafeaua fierbinte cu prea mult zat, picioare amortite in hore si bucuria unui soare rosu pe care nu il iubesc singura. ele trei intinse pe o plaja, privind stelele cu palmele si ochii. toate paharele de vin care s-au spart, trezind vecinii neingaduitori si chitarile care ne-au unit in diminetile la care vrem mereu sa ne intoarcem.

din cand in cand ma opresc sa privesc de pe margine. imi place sa privesc drumul acesta serpuind si imi place sa ma bucur in gand ca mergem impreuna, tinandu-ne de mana. si chiar daca o sa ne amorteasca mainile candva, promit sa ma organizez de-o sfoara, cu care sa va leg de mine.

sa nu cumva sa ne ratacim pe intuneric.

…
cu mine insami. si cu ei. sa prezentam o frumoasa polca sau un sensibil menuet si abia apoi sa ne intindem pe spate, in nisip. si, asa aliniati, cu mainile ridicate, sa ne privim palmele printre stele. si sa-i ascultam pe niste oameni cu niste chitari, care uite cum ne-au adus impreuna. rrrrrespect, dragii mei!

… satriani, vai si petrucci - smoke on the water

si piesa asta e aici e numa’ pentru prietenii mei si momentele lor, caci altfel, as fi putut oricand sa caut un embed pentru voodoo child cu malmsteen…

…
zilele trecute, dupa ce am terminat de citit a href=”http://www.tudorchirila.blogspot.com/”aici/a, am incercat sa le aleg dintre toate lucrurile din lume, doar pe acelea doua care ma “emotioneaza pana la lacrimi”. e drept, nu m-am straduit prea mult. sunt la fel de egoista, superficiala si grabita precum majoritatea oamenilor pe care ii cunosc.
la fel de grabita cum sunt si atunci cand ii judec pe oameni, trecandu-i prin filtrul preferintelor mele, uitand de cele mai multe ori ca nu detin niciun instrument de masura omologat pentru cat de buni, sensibili sau receptivi sunt cei care trec prin viata mea.
probabil ca cei mai multi dintre cei care vor citi aici, au citit sau vor citi ce a scris si a href=”http://batmanu.blogspot.com/”batmanu/a si au aflat ca un om are nevoie de ajutor. copiii lui sunt niste oameni pe care noi ii indragim si care, zilele astea, nu alearga dupa cozonaci pufosi sau cadouri - ci cauta cu disperare cat mai multi posibili donatori de sange, din grupa B3, cu Rh pozitiv.
omul pe care, din pacate, nu l-am putut ajuta din pricina unei interventii chirurgicale, are nevoie urgent de masa trombocitara, pentru a depasi momentul de criza pe care il incearca zilele acestea, dupa ce a fost diagnosticat cu leucemie mieloblastica, in urma cu doua saptamani.

din nefericire, multi dintre cei care au fost astazi la Institutul de Hematologie au fost refuzati, pentru ca fie sunt hipotensivi, nu au greutatea minima acceptata, au suferit interventii chirurgicale sau stomatologice in ultimele patru luni sau au avut boli infectioase grave in copilarie, precum hepatita.

am pielea inca amortita de emotie. e nedrept, greu de indurat gandul ca viata oricui poate ajunge sa depinda de cat de mult timp, chef sau rabdare pot avea cei din jurul nostru. si, totusi, nu exista niciun om printre cei pe care ii cunoastem, care sa fi refuzat sa dea o mana de ajutor. poate e postul Craciunului cel care ne-a adus caldura si nesperate semne de prietenie.

sau poate e Mos Craciun, insusi…

emUpdate:/em am uitat sa spun ce era mai important. mai e nevoie inca de donatori, pentru alte cateva unitati, asa ca le multumesc de pe acum celor care ma vor cauta, pentru ca au B3 pozitiv si vor sa doneze sange.