Taramul cu Smaralde Violet

…
zilele trecute, dupa ce am terminat de citit a href=”http://www.tudorchirila.blogspot.com/”aici/a, am incercat sa le aleg dintre toate lucrurile din lume, doar pe acelea doua care ma “emotioneaza pana la lacrimi”. e drept, nu m-am straduit prea mult. sunt la fel de egoista, superficiala si grabita precum majoritatea oamenilor pe care ii cunosc.
la fel de grabita cum sunt si atunci cand ii judec pe oameni, trecandu-i prin filtrul preferintelor mele, uitand de cele mai multe ori ca nu detin niciun instrument de masura omologat pentru cat de buni, sensibili sau receptivi sunt cei care trec prin viata mea.
probabil ca cei mai multi dintre cei care vor citi aici, au citit sau vor citi ce a scris si a href=”http://batmanu.blogspot.com/”batmanu/a si au aflat ca un om are nevoie de ajutor. copiii lui sunt niste oameni pe care noi ii indragim si care, zilele astea, nu alearga dupa cozonaci pufosi sau cadouri - ci cauta cu disperare cat mai multi posibili donatori de sange, din grupa B3, cu Rh pozitiv.
omul pe care, din pacate, nu l-am putut ajuta din pricina unei interventii chirurgicale, are nevoie urgent de masa trombocitara, pentru a depasi momentul de criza pe care il incearca zilele acestea, dupa ce a fost diagnosticat cu leucemie mieloblastica, in urma cu doua saptamani.

din nefericire, multi dintre cei care au fost astazi la Institutul de Hematologie au fost refuzati, pentru ca fie sunt hipotensivi, nu au greutatea minima acceptata, au suferit interventii chirurgicale sau stomatologice in ultimele patru luni sau au avut boli infectioase grave in copilarie, precum hepatita.

am pielea inca amortita de emotie. e nedrept, greu de indurat gandul ca viata oricui poate ajunge sa depinda de cat de mult timp, chef sau rabdare pot avea cei din jurul nostru. si, totusi, nu exista niciun om printre cei pe care ii cunoastem, care sa fi refuzat sa dea o mana de ajutor. poate e postul Craciunului cel care ne-a adus caldura si nesperate semne de prietenie.

sau poate e Mos Craciun, insusi…

emUpdate:/em am uitat sa spun ce era mai important. mai e nevoie inca de donatori, pentru alte cateva unitati, asa ca le multumesc de pe acum celor care ma vor cauta, pentru ca au B3 pozitiv si vor sa doneze sange.

…
as putea sa las doar titlul. el singur ar putea, oricand l-as reciti, sa-mi spuna mai mult decat orice explicatie.
e foarte periculos jocul de-a “cum ar fi fost daca?!”. in orice privinta. si tocmai de aceea am renuntat de cativa ani sa-l mai joc. pe vremea cand (imi place sa cred) nu eram indeajuns de coapta, faceam adeseori astfel de greseli. pana cand am inteles ca unele lucruri trebuie sa ramana pentru totdeauna neumblate si nerascolite.
si, totusi, nu ma pot desprinde cu totul de amintirile mele. si, uneori, fara sa-mi doresc neaparat ca viata mea sa fie altfel, ma gandesc la alte feluri in care ea ar fi putut sa arate daca, la rascruci, as fi ales altfel.

ca noi toti, privesc cateodata inapoi si vad drumurile acelea pe care nu le-am ales. unele dintre ele imi sunt inca dragi. si probabil vor ramane asa intotdeauna.

…
el si ea. in love. ce frumos! pana cand, intr-o zi, incep sa te enerveze tot felul de lucruri, de la cele mai marunte, pana la cele cu adevarat importante. stie toata lumea ce zic, asa ca nu insist.

si la noi in casa, ca in toate casele cu barbati (care-si lasa sosetele aruncate aiurea pe covor) si femei (care traiesc frustrari de “adunatoare de sosete”) se nasc tensiuni pe teme esentiale, ca de pilda… “ce cauta ciorapii tai aici?”.

ei bine da, so there is nothing special about us! ei da?! ia sa mai incercam o data…

ma trezesc si, inainte sa fac altceva, observ ca dupa usa camerei noastre stau ascunse doua sosete splendid mototolite, asteptand parca sa le descopar fix intr-o luni de dimineata. strang pumnii “nevesteste”, ma rotesc pe calcaie spre inamic si zic…

- ce cauta ciorapii tai aici?
- hmmm, habar n-am! cred ca s-a jucat chester cu ei!
- serios? si chester de unde i-a luat? din sifonier?!
- ah, nu… erau sub biroul meu!
- si, ma rog, sub birou… ce cautau ele, sosetele?

gata, eram aproape de victorie! imi ridicase chiar el mingea la plasa si trebuia neaparat sa recapitulam cum sensibila de mine strange mereu sosetele si insensibilul de el le presara mereu in drumul meu, ca pe niste gingase petale…
cu mana in sold si degetele de la piciorul drept frematand, asteptam raspunsul previzibil…

- pai, le-am lasat sub birou sa se aeriseasca, inainte sa le spalam!

previzibil, my ass!!!
am inceput sa rad ca o nebuna, sarbatorind norocul incredibil de a-l fi intalnit pe el. cel mai sensibil dintre barbati, singurul care ar putea avea atata grija de mine si sosetele lui. pe bune, cati oameni aerisesc ciorapii inainte de a-i arunca in masina de spalat?

emLamurire:/em chester e motanul nostru negru, care ar fi putut foarte bine sa se joace si cu sosetele lui, intrucat jucariile lui preferate sunt lamele de ras din baie si opaitele de pe balcon.