Taramul cu Smaralde Violet

ce frumos, o, brad frumos! mai ales atunci cand ochii imi stralucesc de febra, iar luminitele si globurile mi se par mai sclipitoare ca oricand. am facut sarmale mari si urate. si asa, m-am ridicat cu greu din pat, promitandu-mi sa vars toata umplutura intr-o foaie uriasa de varza, pe care s-o trantesc apoi in cratita, la cuptor. n-am ascultat prea multe colinde, intrucat amicului nostru fotograf i se apleaca de la zurgalai. nu ne-a colindat nimeni, pentru ca la noi in bloc nu se poate intra decat daca ai cheie, asa ca toti copiii s-au ratacit cu “Steaua” si “Mos Ajunul” pe la blocurile vecine.
dar am mancat sorici, carnati, portocale si cozonac bun. am gustat vin rosu si aspru, care cred ca ar fi trebuit fiert si imblanzit cu putina scortisoara si cateva coji de portocala. am ras cu ai mei la aceeasi masa si mi-am pupat prin telefon toti prietenii. mi-am sters nasul pe langa bradul mov, care se incapataneaza sa clipoceasca a Craciun in fiecare an, chiar si daca noi n-avem chef de el.

un Craciun de oameni mari si raciti. si, totusi, nu e rau sa fii om mare! poti sa faci tot ce vrei. ma grabesc sa termin. ne asteapta o tuica fiarta si un prieten bun. cica sa mergem pe la el, sa facem… tot ce vrem!

…
iubitul meu, cand nu aeriseste ciorapi, doarme… ca deh! si artistii, oricat de artisti ar fi, dorm uneori. sa incerci sa trezesti artistul dimineata n-are nicio legatura cu sensibilitatea si candoarea. mai ales dupa ce ai renuntat sa te mai enervezi ca te trezesti cu noaptea-n cap, pentru ca telefonul LUI suna mereu pe la 6.30 - 7.00. ei bine, telefonul nu suna sa-l trezeasca pe artist, ci pe mine, care-i dorm alaturi. eu trebuie sa ma trezesc din timp, sa pot sa trag de el pe indelete pana pe la noua, sa am timp sa fac si cafeaua… in fine, o balada pe care promit s-o dezvolt cu alta ocazie.

azi dimineata, aceleasi personaje, aceeasi adresa. ma trezesc, ma enervez, incep sa recit langa pat “trezeste-te, te rog! trezeste-te!”.
pun de cafea intr-un tarziu si ma intorc langa pat mai hotarata ca oricand sa-i zbier artistului in ureche toate frustrarile de “ceas desteptator mergator”.

- trezeste-te! ACUM!
- doar putin… o virgula!

mi s-a parut ca n-am inteles bine si cer bis-ul:

- am zis sa te trezesti, lasa-ma cu gargara!
- da, vin imediat, mai dorm doar o virgula!

nu stie nimeni ce-a vrut sa spuna. nici macar el, care nu-si mai aminteste nimic. si pana la urma, la ce-ar ajuta sa intelegem. am inceput fericita o noua zi langa el. omul care dimineata nu motaie cateva minute in plus, ci cateva virgule…

de ziua lui (.pps)
tot de ziua lui (.mov)

la multi ani!
with love… the one we’re still inventing!