la noi acasa. in jurul unei tocanite. pe care am pregatit-o printre paharele cu vin ale prietenilor mei. prietenii mei cei palizi, care asteapta sa treaca si lunile urmatoare, sa ne putem intoarce la obiceiurile nesanatoase de sfarsit de saptamana sau de oricare alta seara, din oricare alta zi. pentru ca, nu-i asa, si noi suntem doar niste oameni oarecare.
s-a baut, asadar, un vin rosu oarecare, pe care l-am cinstit cu sos si mamaliga, cateva povesti si doua trei planuri (ca fara ele nu putem).
pentru cateva minute, m-am decupat si mi-am amintit ca e sambata seara. si n-as fi crezut, in urma cu zece ani, ca voi putea supravietui unui uichend fara dimineti mahmure de duminica, par incalcit, haine imbacsite dupa nopti de sambata nebune si zgomotoase, tremur de oboseala si cearcane vesnic ascunse sub fondul de ten. si, totusi, iata-ma! burta mea cea rotunda ma face sa gust impacata din linistea unui sfarsit de saptamana domestic.
o sambata seara imblanzita, careia nu i-a lipsit decat imbujorarea din obrajii anutzei. nimic spectaculos, nimic memorabil. dar vreau sa ramana aici amintirea asta, ca o bucata de hartie impunsa de doua piuneze, pe un perete. sa nu uit ca fericirile unui om pot fi de mai multe feluri.
gata, hai sa ne tolanim in duminica asta cuminte! ca asa-i de bine cand le faci pe toate la timpul lor 
Recent Comments