Taramul cu Smaralde Violet

ce frumos, o, brad frumos! mai ales atunci cand ochii imi stralucesc de febra, iar luminitele si globurile mi se par mai sclipitoare ca oricand. am facut sarmale mari si urate. si asa, m-am ridicat cu greu din pat, promitandu-mi sa vars toata umplutura intr-o foaie uriasa de varza, pe care s-o trantesc apoi in cratita, la cuptor. n-am ascultat prea multe colinde, intrucat amicului nostru fotograf i se apleaca de la zurgalai. nu ne-a colindat nimeni, pentru ca la noi in bloc nu se poate intra decat daca ai cheie, asa ca toti copiii s-au ratacit cu “Steaua” si “Mos Ajunul” pe la blocurile vecine.
dar am mancat sorici, carnati, portocale si cozonac bun. am gustat vin rosu si aspru, care cred ca ar fi trebuit fiert si imblanzit cu putina scortisoara si cateva coji de portocala. am ras cu ai mei la aceeasi masa si mi-am pupat prin telefon toti prietenii. mi-am sters nasul pe langa bradul mov, care se incapataneaza sa clipoceasca a Craciun in fiecare an, chiar si daca noi n-avem chef de el.

un Craciun de oameni mari si raciti. si, totusi, nu e rau sa fii om mare! poti sa faci tot ce vrei. ma grabesc sa termin. ne asteapta o tuica fiarta si un prieten bun. cica sa mergem pe la el, sa facem… tot ce vrem!

…
zilele trecute, dupa ce am terminat de citit a href=”http://www.tudorchirila.blogspot.com/”aici/a, am incercat sa le aleg dintre toate lucrurile din lume, doar pe acelea doua care ma “emotioneaza pana la lacrimi”. e drept, nu m-am straduit prea mult. sunt la fel de egoista, superficiala si grabita precum majoritatea oamenilor pe care ii cunosc.
la fel de grabita cum sunt si atunci cand ii judec pe oameni, trecandu-i prin filtrul preferintelor mele, uitand de cele mai multe ori ca nu detin niciun instrument de masura omologat pentru cat de buni, sensibili sau receptivi sunt cei care trec prin viata mea.
probabil ca cei mai multi dintre cei care vor citi aici, au citit sau vor citi ce a scris si a href=”http://batmanu.blogspot.com/”batmanu/a si au aflat ca un om are nevoie de ajutor. copiii lui sunt niste oameni pe care noi ii indragim si care, zilele astea, nu alearga dupa cozonaci pufosi sau cadouri - ci cauta cu disperare cat mai multi posibili donatori de sange, din grupa B3, cu Rh pozitiv.
omul pe care, din pacate, nu l-am putut ajuta din pricina unei interventii chirurgicale, are nevoie urgent de masa trombocitara, pentru a depasi momentul de criza pe care il incearca zilele acestea, dupa ce a fost diagnosticat cu leucemie mieloblastica, in urma cu doua saptamani.

din nefericire, multi dintre cei care au fost astazi la Institutul de Hematologie au fost refuzati, pentru ca fie sunt hipotensivi, nu au greutatea minima acceptata, au suferit interventii chirurgicale sau stomatologice in ultimele patru luni sau au avut boli infectioase grave in copilarie, precum hepatita.

am pielea inca amortita de emotie. e nedrept, greu de indurat gandul ca viata oricui poate ajunge sa depinda de cat de mult timp, chef sau rabdare pot avea cei din jurul nostru. si, totusi, nu exista niciun om printre cei pe care ii cunoastem, care sa fi refuzat sa dea o mana de ajutor. poate e postul Craciunului cel care ne-a adus caldura si nesperate semne de prietenie.

sau poate e Mos Craciun, insusi…

emUpdate:/em am uitat sa spun ce era mai important. mai e nevoie inca de donatori, pentru alte cateva unitati, asa ca le multumesc de pe acum celor care ma vor cauta, pentru ca au B3 pozitiv si vor sa doneze sange.

…
atunci cand ma satur de toate intamplarile previzibile din viata mea, de drumurile batatorite, de oamenii care nu mai surprind si de toate refrenele pe care le cant la petreceri… incep sa fac planuri. gasesc de fiecare data cate un alt loc spre care musai ar trebui sa plec, unde stiu precis ca as putea fi fericita. sau imi propun sa ma apuc de cine stie ce lucruri si indeletniciri care, in mod sigur, m-ar implini in feluri nebanuite. si planific pana la detalii ridicole tot ce ar urma sa mi se intample.
ca toti copiii din lume, pana intr-o zi am crezut ca daca planul e suficient de bine facut, dorintele se pot implini doar cu putina disciplina si rabdare. apoi a venit vremea cand am inceput sa observ ca numai o parte dintre dorinte se implinesc si ca implinirea lor se intalneste doar in unele (prea putine) puncte cu planul bine facut in prealabil. s-a intamplat si sa ma bucur de dorinte implinite, pur si simplu. no plan, no details… at all!
cand am timp si chef sa ma gandesc la asta, constat ingrijorata ca in viata mea se inghesuie o groaza de dorinte neimplinite si la fel de multe planuri bine facute.

as vrea sa fiu indeajuns de curajoasa incat, intr-o buna zi, sa incerc sa imperechez planurile cu dorintele mele neimplinite, intr-un fel care sa ma faca sa inteleg daca - pana la urma - nu ma pricep sa fac planuri sau imi doresc lucruri imposibile…?!