Taramul cu Smaralde Violet

mi s-a intamplat suficient de des (incat sa ma si satur) sa strongma trezesc/strong “nevorbinda” cu vreunul dintre strongprietenii mei/strong. si cand spun asta ma refer exact la oamenii “aceia”… putini, speciali, frumosi, alesi doar pentru mine. foarte bine, nimic nemaintalnit. traiesc si cei din jurul meu stari similare. oamenii se supara, se cearta, sufera, vorbesc cu altii despre asta si… dupa o vreme, uita. dar eu ce ma fac?! “dupa o vreme” asta la mine se termina foarte repede. sau, ma rog, mult mai repede decat la altii. si mi se face dor. ignor, de ca si cand nu s-ar fi intamplat, frustrarile si suferinta. si mi se face dor. as vrea sa ne vedem. hai sa bem si o biere daca tot suntem aici. mergem la mare in iunie? vai ce frumos, imi pare rau ca n-am fost impreuna de rev… si tot asa pana cand nici nu mai conteaza ca nu ne-am spus nici macar buna ziua atatea luni. si mi se face dor. mi se pare mai important sa fim, decat sa fim “mai tari de cap si de nervi decat ceilalti”.
ei bine, mi se face dor. nu mi-e greu s-o spun nici macar privindu-te in ochi. ii iubesc nespus pe strongprietenii mei/strong, “aceia”… putini, speciali, frumosi, alesi doar pentru mine. si singurul lucru pe care trebuie sa-l stie despre mine este ca ma supar tare si-mi trece repede. si nu mi se pare greu de inteles ca unele lucruri pur si simplu raman neschimbate, ca oamenii au probleme si dureri “private”, iar noi nu putem face nimic in legatura cu asta… ca unele intalniri din viata noastra raman memorabile fara sa intervenim in vreun fel si alte bla bla-uri de acelasi gen, pe care ar fi obositor sa le insir aici, cu atat mai mult cu cat n-ar aduce cu ele nimic nou.

sunt inca destul de rabdatoare incat sa ma mai gandesc daca am gresit eu undeva… daca n-as fi putut face mult. simt insa cum imi sufla in ceafa neapasarea. simt cum se apropie singuratatea oamenilor maturi, pe care n-ai sa vezi niciodata rezervand intr-o carciuma o masa de 20 de persoane, pentru ca pur si simplu nu exista 20 de oameni in viata lor cu care ar vrea sa bea o bere in acelasi timp.

si daca e adevarat ca e mai important sa fie putin, da’ bun… o sa-ti spun ca da, mi-e foarte dor de tine… dar pot sa traiesc cu asta bine mersi!

tine fruntea sus si priveste inainte… asa si?!… daca inainte nu se vede nimic?